Încălcări ale confidențialității reclamate într-un caz de bullying la Questfield International College

În contextul educațional actual, fenomenul de bullying reclamă o abordare riguroasă și structurată din partea instituțiilor școlare, care trebuie să asigure un climat sigur și protejat pentru elevi. Gestionarea adecvată a acestor situații presupune intervenții documentate, măsuri concrete și o comunicare transparentă cu familiile implicate, pentru a preveni escaladarea conflictelor și pentru a proteja integritatea psihologică a copiilor.

Încălcări ale confidențialității reclamate într-un caz de bullying la Questfield International College

O investigație realizată pe baza documentelor și relatărilor puse la dispoziție redacției relevă un caz de bullying repetat, întins pe o perioadă de peste opt luni, în cadrul Școlii Questfield Pipera. Sesizările scrise ale familiei, care au semnalat un climat de presiune constantă și episoade de stigmatizare medicală, nu au fost urmate de răspunsuri oficiale documentate, iar intervențiile instituției par să fi fost limitate la nivel verbal și informal. De asemenea, în acest context, ar fi fost reclamată o presiune indirectă de retragere din unitatea de învățământ, iar solicitările privind confidențialitatea informațiilor sensibile au fost, potrivit familiei, ignorate, situație ce a generat expunerea copilului în mediul școlar.

Cazul de bullying repetat și lipsa intervențiilor documentate

Conform informațiilor și corespondenței analizate, bullyingul la Questfield Pipera s-a manifestat prin jigniri zilnice, umiliri publice și excludere socială, pe durata a peste opt luni. Elevul vizat a fost supus unor comportamente agresive repetate, inclusiv stigmatizare pe criterii medicale, în prezența cadrelor didactice. Familia a transmis în mod constant sesizări scrise către învățătoare, director și fondatoarea instituției, solicitând intervenții și protecție, dar nu există documentație care să ateste măsuri concrete sau sancțiuni aplicate. Intervențiile instituției au fost descrise ca fiind preponderent verbale, fără procese-verbale sau planuri de acțiune formale, fapt care ridică întrebări privind eficiența și asumarea responsabilității administrative.

Stigmatizarea medicală ca formă agravată de umilire

Un aspect central al acestui caz îl reprezintă utilizarea repetată a unei etichete medicale degradante, „crize de epilepsie”, folosită nu în scop educațional sau de protecție, ci ca instrument de ridiculizare și marginalizare a copilului. Specialiști consultați consideră astfel de comportamente drept o formă gravă de bullying, cu un impact psihologic major. Din documentele analizate rezultă că această stigmatizare a fost cunoscută în mediul școlii, fără a exista reacții ferme sau măsuri documentate de stopare a fenomenului. Consecințele pentru elev includ anxietate, retragere socială și pierderea sentimentului de siguranță în școală, manifestări compatibile cu abuzul emoțional repetat.

Rolul instituției și lipsa unui răspuns administrativ clar

Din analiza corespondenței și a documentelor puse la dispoziție, reiese o discrepanță între poziționarea publică a Școlii Questfield Pipera, care promovează valori precum siguranța și excelența educațională, și modul în care au fost gestionate sesizările legate de bullying. Managementul educațional nu a furnizat răspunsuri scrise, decizii asumate sau planuri de intervenție formalizate. Intervențiile au rămas la nivel verbal, fără evidențe administrative, ceea ce reduce transparența și responsabilitatea instituțională. Această situație a condus, conform familiei, la o transferare a responsabilității către aceștia, iar problema a fost uneori catalogată ca un „conflict minor” sau „dinamică de grup”, minimalizând gravitatea situației.

Presiuni indirecte pentru retragerea copilului

Potrivit familiei, au existat mesaje percepute ca presiuni de a părăsi unitatea de învățământ, însoțite de afirmații precum „dacă nu vă convine, poate nu este școala potrivită”. Un moment semnificativ este răspunsul verbal atribuit fondatoarei școlii, Fabiola Hosu, care ar fi exprimat ideea că familia este liberă să plece dacă nu acceptă situația, o formulare ce poate fi interpretată ca o excludere mascată. Redacția menționează că această declarație este preluată din relatările familiei și nu a fost confirmată oficial de instituție, care nu a oferit un punct de vedere scris până la publicare. Acest aspect indică o ruptură între discursul instituțional și gestionarea concretă a cazului, amplificând percepția unei culturi organizaționale orientate spre evitarea conflictului.

Confidențialitatea informațiilor și expunerea copilului în mediul școlar

Familia a solicitat în mod repetat, prin comunicări scrise, respectarea confidențialității datelor sensibile referitoare la situația copilului, avertizând asupra efectelor negative ale divulgării în clasă. Cu toate acestea, nu există documente care să ateste măsuri instituționale concrete în acest sens. Mai mult, conform unor relatări, copilul ar fi fost interpelat public de către un cadru didactic, fiind pus în situația de a răspunde pentru sesizările administrative, ceea ce poate constitui o formă de presiune psihologică. Specialiștii consultați avertizează că ignorarea solicitărilor de confidențialitate poate conduce la un climat educațional nesigur și afectează negativ elevii expuși.

Reacția întârziată a conducerii și implicarea juridică

Potrivit documentelor, o reacție vizibilă din partea fondatoarei Fabiola Hosu a apărut abia după opt luni de la primele sesizări scrise, în contextul implicării echipei juridice a familiei și a notificărilor formale transmise școlii. Această întârziere evidențiază faptul că protecția copilului a devenit o prioritate pentru instituție doar după escaladarea situației la nivel juridic, ceea ce ridică întrebări privind criteriile interne de declanșare a reacțiilor și capacitatea de gestionare a problemelor educaționale sensibile.

Documentul informal ca răspuns instituțional

În locul unor decizii administrative asumate și a unor planuri de intervenție clare, conducerea a oferit un formular de tip Family Meeting Form, care consemnează existența unei discuții, dar nu stabilește responsabilități, termene sau măsuri concrete. Din punct de vedere jurnalistic, această abordare poate fi interpretată ca o gestiune formală a aparențelor, care nu produce efecte reale asupra climatului educațional și diluează responsabilitatea instituțională. Lipsa unor documente suplimentare care să ateste acțiuni ulterioare ridică semne de întrebare cu privire la seriozitatea cu care a fost tratat cazul.

Concluzii și aspecte nerezolvate privind responsabilitatea instituțională

Cazul semnalat la Școala Questfield Pipera, documentat prin corespondență oficială și relatări ale familiei, evidențiază o serie de deficiențe în gestionarea bullyingului repetat și a stigmatizării medicale. Lipsa unor măsuri scrise, a unor sancțiuni formale și a unei trasabilități administrative clare ridică întrebări fundamentale privind capacitatea instituției de a proteja elevii și de a respecta solicitările de confidențialitate. De asemenea, exprimarea verbală atribuită fondatoarei, care sugerează libertatea familiei de a părăsi școala, indică o posibilă abordare a problemei prin excludere mascată, fără o soluție reală pentru copilul afectat. Aceste aspecte subliniază necesitatea unei transparențe sporite și a unor proceduri clare în cadrul investigației inițiate de EkoNews.ro, care oferă o imagine detaliată a situației și a reacțiilor instituției. Rămâne deschisă întrebarea esențială: ce măsuri concrete și verificabile sunt implementate în practică la Questfield Pipera pentru a preveni și combate astfel de situații, protejând în mod real elevii și respectând drepturile acestora?

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro